Recent am revazut niste prieteni care au continuat sa-si urmeze visul din adolescenta de a face din street dance un stil de viata. Recunosc, am simtit un usor fior al intrebarii: ce ar fi fost daca…
Am simtit si eu cum e sa traiesti pentru
street dance
, chiar daca am facut lucrul acesta la 15 ani. Ceea ce pot sa va spun, insa, este ca a fost mai mult decat minunat. Sa traiesti cu adevarat pentru dans este unul dintre cele mai splendide sentimente pe care le-am cunoscut. De fapt, cred ca dansul si cursurile de dans la care am participat in cadrul scolii de dans au fost cele care m-au ajutat intr-o mai mica sau mai mare masura si mai tarziu.
Spre exemplu, chiar daca dansul nu te ajuta sa vorbesti in public, te face sa iti depasesti teama de a fi in centrul atentiei si teama de public. Te ajuta sa iti exersezi aceasta abilitate de a te exterioriza, de a transmite ceea ce simti si de a te darui publicului. Si astazi, in viitoarea mea cariera de profesor (cariera pe care o visez de cand speranta dansului s-a risipit usor cu trecerea timpului), cred ca acest lucru m-a ajutat enorm. De altfel, pot sa spun ca am inceput sa sper ca voi forma propria mea scoala de dans unde voi putea preda street dance, balet sau chiar stilurile clasice de dans cum sunt tangoul sau valsul. Faptul ca am intalnit acesti prieteni mi-a readus aminte si mi-a rascolit amintiri minunate pe care le pusesem intr-o cutiuta a pastrarii, uitand cateodata ca ele exista.
Mi-am adus aminte si cat eram de fericita in acea perioada si cum simteam ca intreaga lume este a mea, imi apartine numai si numai mie atunci cand eram pe scena. Am invatat sa sper si sa ,,maschez” greselile din timpul dansului, sa fiu optimista, sa iubesc miscarea si sa urasc sedentarismul. In acea perioada am inceput sa invat si de riscurile unei alimentatii nesanatoase si despre beneficiile pe care sportul si dansul ni le face cadou daca alegem ca ele sa faca parte din vietile noastre.
Dansul a fost un element deosebit de puternic in devenirea mea de astazi, in ceea ce reprezint eu astazi si in cum ma definesc. Pe langa faptul ca m-a ajutat sa ma cunosc mai bine pe mine insami, m-a ajutat sa-i cunosc si pe ceilalti si am legat prietenii durabile cu oameni care m-au format si m-au inspirat, care m-au adus in acest moment al vietii mele. Chiar daca a fost un moment in adolescenta, repercursiunile se simt si astazi. Simt ca ii datorez dansului ceea ce sunt astazi si sunt fericita si incantata sa pot sa recomand acest adevarat stil de viata oricui isi doreste mai mult de la sine. Dansul te ajuta sa faci asta, sa te depasesti si sa devii mai bun, mai fericit si mai zambitor. Exact asa cum simti ca zbori atunci cand esti pe scena si dansezi, exact la fel vei zbura si prin viata, cu aripi entuziasmate si cu un suras peren pe chip… exact ca pe scena…
