Povestile pe care vi le-am spus pana acum au aratat cat de mult si cat de frumos poate un curs de dans sau chiar de street dance sa schimbe vieti, sa transfigureze destine. Insa povestea de astazi va spune si va asigura de faptul ca atunci cand nu mai este nimeni langa voi, dansul va este cel mai bun sprijin, cel mai minunat prieten. Prin dans, personajul protagosnist de astazi s-a regasit pe el insusi, a renuntat la frustrari si la sentimente negative pentru simplul fapt ca a dat voie dansului sa faca parte din viata lui. Despre povestea de azi am citit intr-o revista cu cateva zile in urma si avand in vedere slabiciunea mea pentru dans, nu am putut decat sa v-o impartasesc.
Adrian era nascut dintr-o zodie buna. Inalt, cu trasaturi bine definite, cu sarm si putin tupeu, parea ca viata ii oferise aproape totul. Singur la parinti, rasfatat, dar obisnuit si cu munca, el s-a dedicat fotbalului, sperand la o cariera de exceptie. Increzator in fortele proprii a daruit echipei si terenului intreaga sa energie si abnegatie. Devotamentul pus in slujba acestui sport parea sa-i fi ocupat intreaga existenta. Si totusi viata are uneori alte planuri cu noi. Tatal sau s-a imbolnavit si baiatul a trebuit sa isi gaseasca un loc de munca. Incet, incet, absentele de la antrenamente l-au indepartat de echipa si el a inceput sa isi dramuiasca timpul in functie de prioritati.
La inceperea campionatului, Adrian nu a fost inclus pe lista celor alesi sa reprezinte echipa. Putin deceptionat, baiatul s-a retras incet, incet, renuntand la antrenamente si izolandu-se in munca. Insa, destinul a vrut altceva pentru Adrian. Dupa cateva luni de la eveniment, un coleg de serviciu i-a propus sa colaboreze ca antrenor la o scoala de dans unde putea sa isi intretina si conditia fizica si sa castige si ceva bani in plus.
street dance
Fara tragere de inima, Adrian a acceptat acest lucru doar ca pe o solutie provizorie. A preluat un grup de copii ce isi dorea o formatie street dance a liceului. Desi era un domeniu nou, Adrian a aceptat provocarea si s-a implicat in acest proiect mult mai mult decat crezuse vreodata ca o va face. Exaltarea acestor copii i-a transmit o stare de bine si optimismul a inceput sa isi croiasca drum in viata lui. Tatal sau a inceput sa se vindece si echipa de fortbal era in cantonament. Frustrarile lui Adrian s-au risipit. Aici la scoala de dans, antrenand copiii pentru formatia de street dance se inchipuia ca un idol pentru acesti tineri care il ascultau si il iubeau enorm. Nu mai vroia sa se intoarca la fotbal. Isi gasise aici menirea si stia ca aici varsta nu era un impediment ca si in cazul sportului de performanta. Copiii care il inconjurau la antrenamente, exploziile lor de veselie, ritmurile si figurile de street dance, situatiile amuzante aparute pe parcurs i-au umplut viata si el a inceput sa se simta implinit. Dansul l-a implinit, dragi cititori!
