A fost o perioada in propria-mi adolescenta cand nu era film despre street dance pe care sa nu il vad cu sfletul la gura si sa il revad de nenumarate ori, visand si pastrand in suflet o mica speranta ca voi ajunge si eu sa fiu cursanta la o scoala faimoasa de dans unde sa invat acest stil de dans care imi dadea fiori de atatea si atatea ori, de fiecare data cand il urmaream.
Era o adevarata incantare aceasta visare si cand in sfarsit acest vis s-a tranformat in realitate si am ajuns sa dansez pe o scena, am simti ca intreaga lume mi se facuse cadou. E adevarat, oraselul meu natal nu avea cum sa beneficieze de scoala de dans pe care eu o vizez si astazi, insa in liceu s-au organizat cursuri de dans sportiv unde am invatat practic ce inseamna sa dansezi in fata unui public, cum sa ii zambesti si cum sa ,,maschezi” atunci cand ai uitat cativa pasi. Experienta a fost minunata si de fiecare data cand pronunt cuvantul dans, imi aduc aminte cu mare drag si multe emotii de acea perioada magica in care credeam sincer ca stapanesc intreaga lume si cu fiecare spectacol cresteam tot mai mult si mai mult.
street dance
Cred ca fiecaruia dintre noi ii corespunde o arta anume. Chiar si celora care nu o apreciaza din simplul motiv ca inca nu au cunoscut-o. A mea e reprezentata de dans si tot ceea ce presupune aceasta minunata activitate culturala, fara urma de indoiala. Si prin intermediul acestor randuri vreau sa il recomand tuturor.
E adevarat, parintii au fost putin sceptici la inceput. Ar fi preferat stiuluri mai clasice de dans si se temeau ca ma voi lasa prea mult dusa de val si voi uita de scoala. Nu s-au intamplat aceste lucruri pentru ca eram un copil responsabil. Insa am invatat atatea… Si prin atatea ma gandesc si ma refer si la multitudinea de dansuri si de melodii pe care am dansat, zeci de coreografii prezentate in cadrul a zeci de spectacole in cadrul celor patru ani de liceu. De fiecare data cand eram pe scena, parca era pentru prima data. Emotiile atat de constructive imi dadeau o energie si o fericire nemaipomenita pe care simteam nevoia sa o transmit si celorlalti, publicului, fiecarui om care im zambea de pe scaun. Voiam cu adevarat ca fiecare dintre ei sa simta euforia care imi facea inima sa-mi explodeze aproape de bucurie.
Nu lasati anii sa treaca fara sa incercati aceasta arta! Vreau sa va rog prin aceste randuri sa nu lasati sa treaca adolescenta pe langa voi fara sa incercati minunile dansului, in orice forma sau stil visati sa fie. Sunt sigura ca pana urma il veti gasi pe cel care vi se potriveste cel mai bine. Pentru mine personal, dansul a fost magic si amintirile dina cea perioada ma intaresc si acum, fcandu-ma sa zambesc de fiecare data cand ma imaginez pe scena, dand tot ceea ce aveam mai bun.
