Scriind astazi, m-au coplesit amintirile despre prima noastra trupa de street dance si ceea ce a insemnat pentru mine si prietenii mei din adolescenta mica scoala de dans pe care am pus-o la punct si la care am visat atat de mult, cea care ne-a adus primele premii si primele sclipiri de celebritate, popularitate si apreciere. Aceasta mica scoala de dans a fost cea care a descoperit in noi pasiunea pentru dans si ne-a arata cum sa ne traim viata in pasi de dans, mereu frumos, mereu zambitori si entuziasti, veseli si energici, ca si cum am fi pe o scena mereu si mereu. Am invatat, gratie ei, sa iubim viata si oamenii si mai mult decat o faceam. Ce pot sa va spun, dragi cititori, decat ca am avut o copilarie mai mult decat minunata, in care cu fiecare spectacol cresteam si mereu voiam mai mult si mai mult.
Imi aduc aminte ca trupa de street dance a liceului nostru a fost la inceput un real dezastru. Se intalnirera acolo temperamente, varste si etnii diferite. Totul era cu adevarat un haos. Cei mici nu puteau fi certati prea mult, caci plansul lor deranja apoi intreaga activitate, iar capriciile adolescentilor faceau ca fiecare zi sa apara ca o scena de razboi. Insa in scurt timp de la punerea in functiune a scolii de dans a aparut Stefan, un tip interesat de street dance si cu mult lipici la cei mici si la fete. A fost un profesor care ne-a invatat ce inseamna realmente dansul si cum putem sa ne perfectionam in acest domeniu. Retraiesc momentele.. Imi aduc aminte ca fiecare din noi a inceput sa-si doreasca sa fie ca Stefan si am facut eforturi enorme de comportament si de profesionalism ca nu cumva sa il dezamagim. Toti am inceput sa devenim mai responsabil si sa incercam sa devenim mai buni si mai cooperanti.
Totul a prins si mai multa culoare si curaj atunci cand trupa scolii noastre de dans a fost invitata la un concurs. Brusc toti copiii au evenit seriosi si dornini de munca si parca nu mai voiau sa mai paraseasca sala de antrenamente. Miza popularitatii parea sa-i fi cuprins ca o vraja si fiecare se rasucea in figuri si in acrobatii cat mai originale si cautau cele mai potrivite ritmuri.
Tinerii erau animati de aceleasi idei si fiind si mai motivati fiind au devenit mai uniti si mai organizati, ajungand la un moment dat la o disciplina de armata. Toata scoala era entuziasmata, asteptand cu nerabdare concursul care avea sa puna fata in fata renumite trupe de street dance. Ritmurile melodiilor alese ca fond muzical rasuneau zilnic tot mai des si tot mai convingator, inflacarandu-le inimile. Dupa indelungate antrenamente a sosit si clipa mult asteptata. S-au inscris douaspreze formatii si prestatia lor a fost atat de reusita, incat juriul a trebuit sa delibereze o lunga perioada de timp pentru a stabili clasamentul.
In cele din urma, formatia de street dance a scolii noastre a reusit sa urce pe treapta a doua a podiumului si noi am devenit cei mai mandri elevi ai orasului. Si uite asa scoala noastra de dans a reusit sa uneasca un mare numar de copii care au impletit pe ritmuri sonore sportul si dansul intr-o creatie inedita si surprinzatoare pentru multi.